Distrugerea

 

      Potrivit art. 217 alin. (1) Cod penal distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui BUN APARȚINÂND ALTUIA sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, constituie infracțiune.

 

      În acest caz acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă și împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

 

      MEDIEREA, în cazul infracțiuni de distrugere trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie garantat DREPTUL fiecărei părţi la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret.

      PROCESUL-VERBAL întocmit la închiderea medierii, TREBUIE să arate dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui AVOCAT şi de serviciile unui INTERPRET ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la acestea.


      NICI PERSOANA VĂTĂMATĂ ȘI NICI FĂPTUITORUL NU POT FI CONSTRÂNȘI SĂ ACCEPTE PROCEDURA MEDIERII.
 

      ȘEDINȚELE DE MEDIERE SE POT REALIZA SEPARAT CU FIECARE PARTE. Părțile nu sunt obligate să se întâlnească în ședințe comune, intermediarul lor fiind mediatorul.


      Dacă părţile aflate în conflict NU S-AU ÎMPĂCAT, PERSOANA VĂTĂMATĂ POATE INTRODUCE PLÂNGEREA PREALABILĂ în acelaşi termen, care îşi VA RELUA CURSUL de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

      Dacă în aceeaşi cauză sunt MAI MULȚI învinuiţi sau inculpaţi ori dacă mai multe fapte fac obiectul aceleiaşi cauze, ÎNCETAREA urmăririi se face numai cu privire la învinuiţii sau inculpaţii, ori la faptele pentru care există un ACORD DE MEDIERE încheiat între partea vătămată și făptuitor.

 

      ACORDUL DE MEDIERE și Procesul-verbal de închidere a medierii (indiferent de rezultatul medierii) TREBUIE comunicat organului judiciar sau instanței de judecată, după caz.

 

      Art. 217
Distrugerea
(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.
(2) În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani.
(3) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă şi a conductelor magistrale de alimentare cu apă, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 10 ani.
(4) Dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se săvârşeşte prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
(5) Dispoziţiile prevăzute în alin. 2, 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.
(6) Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.