Abandonul de familie

 

      Potrivit art. 305 Cod penal constituie infracțiune de abandon de familie săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

  •    părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale
  •    neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege
  •   neplata cu rea-credinţă, timp de două luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească.

 

      Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

 

      MEDIEREA, în cazul abandonului de familie trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie garantat DREPTUL fiecărei părţi la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret.


      PROCESUL-VERBAL întocmit la închiderea medierii, TREBUIE să arate dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui AVOCAT şi de serviciile unui INTERPRET ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la acestea.


      NICI PERSOANA VĂTĂMATĂ ȘI NICI FĂPTUITORUL NU POT FI CONSTRÂNȘI SĂ ACCEPTE PROCEDURA MEDIERII.
 

      ȘEDINȚELE DE MEDIERE SE POT REALIZA SEPARAT CU FIECARE PARTE. Părțile nu sunt obligate să se întâlnească în ședințe comune, intermediarul lor fiind mediatorul.


      Dacă părţile aflate în conflict NU S-AU ÎMPĂCAT, PERSOANA VĂTĂMATĂ POATE INTRODUCE PLÂNGEREA PREALABILĂ în acelaşi termen, care îşi VA RELUA CURSUL de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

 

      ACORDUL DE MEDIERE și Procesul-verbal de închidere a medierii (indiferent de rezultatul medierii) TREBUIE comunicat organului judiciar sau instanței de judecată, după caz.

 

      Art. 305
Abandonul de familie
(1) Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
c) neplata cu rea-credinţă, timp de două luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească,
se pedepseşte, în cazurile prevăzute la lit. a) şi b), cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, iar în cazul prevăzut la lit. c), cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(3) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
(4) Dacă părţile nu s-au împăcat, dar în cursul judecăţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa, în cazul când stabileşte vinovăţia, pronunţă împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 81.
(5) Revocarea suspendării condiţionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie.