Medierea în materie penală

 

      Pot face obiectul medierii infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul.

  

      Aceste infracțiuni sunt expres prevăzute în Codul penal:

  •  lovirea sau alte violenţe (art. 180 Cod penal, pentru care împăcarea îşi poate produce efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu)
  •  vătămarea corporală (art. 181 Cod penal, pentru care împăcarea îşi poate produce efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu)
  •  vătămarea corporală din culpă (art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal)
  •  violarea de domiciliu (art. 192 alin 1 Cod penal)
  •  seducţia (art. 199 Cod penal, pentru care doar împăcarea poate înlătura răspunderea penală)
  •  furtul pedepsit la plângerea prealabilă (art. 210 Cod penal)
  •  abuzul de încredere (art. 213 Cod penal)
  •  distrugerea (art. 217 alin 1 Cod penal)
  •  tulburarea de posesie (art. 220 Cod penal, pentru care doar împăcarea poate înlătura răspunderea penală)
  •  abandonul de familie (art. 305 Cod penal)
  •  nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (art. 307 Cod penal)
  •  tulburarea folosinţei (art. 320 Cod penal)